Ziua 250, Judecători 1-3 și Ioan 2

Cartea Judecătorilor este istoria lui Izrael de imediat după generațiile din vremea lui Moise și Iosua.
La doar două generații distanță de cea a lui Iosua deja poporul nu mai cunoștea pe Domnul cum Îl cunoscuseră părinții lor.
Nu știau prea bine ce au însemnat minunile de la marea Roșie, ieșirea din Egipt și călăuzirea în pustie, asigurarea apei, hraneii și îmbrăcăminte pentru toți ieșiții din Egipt. Ei nu știau nici cum au dobândit țara în care locuiau, însă aveau făcute niște tratate de bună vecinătate cu popoare cananite care nu ar ai fi trebuit să fie acolo. Chiar prin ele Dumnezeu avea să le pună la încercare devotamentul și avea să îi pedepsească tot prin ele, căci Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Izrael fiindcă se complăcuseră în idolatria neamurilor.
Domnul avea să ridice judecători ce aveau să îi izbăvească din când în când din mâna asupritorilor lor, însă ei continuau să facă tot ce voiau.
Ioan 2 relatează nunta din Cana Galileii unde Domnul face primul semn preschimbând apa în vin, așa după cum avea să preschimbe propria supunere și suferință într-o cunună de glorie pentru Sine și cei ce Îl urmează, dar și întro biruință răsunătoare asupra puterii păcatului.
Autoritatea Sa exercitată la izgonirea vânzătorilor din Templu, și în cadrul minunilor ce le făcea, sau postura de trimis al lui Dumnezeu din care vorbea, îi puseseră pe farisei în postura de a-și călca pe inimă și a-L întreba în mod direct cu ce putere face tot ceea ce face.
Dar Isus era în Templu și la Ierusalim la El acasă.
Ajute-ne Domnul să înțelegem că adevăratul templu al lui Dumnezeu este acela în care El chiar locuiește.
Și El nu locuiește în locuințe făcute de mâini omenești, ci chiar în ființele noastre.
Ascultă mai multe în episodul podcast de astăzi.