Ziua 258, Plângerile lui Ieremia 1-2 și Ioan 6

Plângerile lui Ieremia sunt lamentații rostite de Ieremia ca rugăciune și profeție pentru Ierusalimul dărâmat, ținut sub cea mai aspră robie de către babilonieni. Întâi a plecat spuma tinerimii țării și sculele cele mai de preț de la Templu, apoi cei mai însemnați din țară, apoi tot poporul cu excepția celor mai săraci oameni ai țării. Toate clădirile importante și zidurile importante de la Ierusalim sunt dărâmate și arse, precum și Templu. Câțiva preoți rămași la Ierusalim oficiază slujbele cu ce au și în condițiile date, însă Ieremia își dă seama că rușinea poporului înaintea celorlalte națiuni este pedeapsa lui Dumnezeu pentru nelegiuirea și neascultările lor.
Ioan 6 relatează înmulțirea pâinilor și potolirea furtunii, dar și predica despre Pâinea Vieții care se coboară din cer și care dă lumii viață.
Mulți nu înțeleg ce înseamnă să te faci una cu suferința Domnului Isus și să fii părtaș la moartea și suferințele Sale, de aceea mulți ucenici Îl părăsesc considerând că predicile Lui au întrecut măsura.
Cei doisprezece rămân, iar în numele lor Ioan întreabă: – Unde să ne ducem? Căci la Tine sunt cuvintele Vieții. Iată concluzia la care ajunseseră după ceva vreme de umblare zilnică cu Isus.
Cum de au fost atât de deosebite părerile celor ce au umblat cu Isus despre ceea ce făcea și învăța El?
Ascultă mai multe în episodul podcast de astăzi.