Ziua 267, Ezechiel 11-13

Domnul îl duce în Duhul pe Ezechiel să vadă la poarta răsăriteană a Ierusalimului un număr de circa 25 de oameni care erau căpetenii ale celor rămași ca rămășiță în Iuda, iar aceștia sunt obiectul mâniei lui Dumnezeu pentru că ei descurajează complet națiunea în privința viitorului ei. Însă Dumnezeu și-a luat un jurământ față de Avraam pe care nu îl va călca, așa că națiunea va merge înainte, însă prin multe lecții ce aveau să fie învățate, pentru că, așa cum zicea Domnul, erau o casă de îndărătnici.
Ezechiel 12 arată o pildă de plecare în robie prin însăși pregătirea de călătorie pe care Domnul o poruncește profetului să o facă sub ochii tuturor.
Așa avea să fie scoasă și rămășița nerecunoscătoare a lui Izrael din cetățile ei ca să fie dusă la sabie, căci au crezut că cei ajunși deja în robie nu mai au nimic din Dumnezeu. Dar Domnul promite să le dea o inimă simțitoare, care să asculte poruncile Sale, iar El însuși le va fi Templu în țara robiei chiar.
Ezechiel 13 este un mesaj împotriva proroocilor înșelători care amăgeau pe unii că merg bine, deși erau răi, iar celor ce nu mai aveau nădejde din pricina nelegiuirii le dădeau speranță că vor rămâne în țară.
Însă ceea ce îi înfricoșa mai tare, aceea s-a întâmplat, căci deși aveau Templu și Dumnezeu, ei nu știau că slava Domnului plecase de acolo, iar sfaturi căutau la neamurile idolatre.
Ascultă mai multe în episodul podcast de astăzi.