Ziua 270, Ezechiel 18-19 și Ioan 12

Cele spuse de izraeliți despre felul cum lucrează Dumnezeu par să semene izbitor de tare cu felul cum astăzi oamenii ignoranți într-ale spiritualității întreabă de ce un Dumnezeu iubitor îngăduie războaie și molimi. Evreii credeau în acele timpuri că Dumnezeu lucrează nedrept din moment ce starea lor jalnică se datora, spuneau ei, nu direct lor, ci părinților lor. Însă ceea ce uitau ei să menționeze era că fiecare generație de oameni ce trecea mai uita puțin din Lege și despre Dumnezeu, astfel că la un moment dat aveau Templu fără Lege, fără Cuvântul Domnului, și ritualuri la acest Templu, însă fără prezența Domnului în Sfânta Sfintelor.
Fiecare va plăti pentru păcatele lui, și copiii nu vor mai plăti păcatele părinților, nici viceversa, însă în același timp Dumnezeu își rezervă dreptul de a plăti pentru păcatele tuturor, trimițându-L în lume chiar pe Fiul Său să moară pentru păcatele tuturor celor ce vor fi crezut în jertfa lui.
Ezechiel 12 este o cântare de jale pentru starea nenorocită în care ajunsese poporul Domnului, care este asemănat cu un pui de leu tânăr, șef de haită, care ajunge pricăjit și închis la zoo.
Ioan 12 relatează ungerea cu mir făcută de Maria, sora lui Lazăr cel ce fusese înviat de Isus, iar Isus vorbește despre proveniența Sa, a mesajului, faptelor și minunilor Lui chiar în Templu. Însă vremea de a fi arestat și răstignit nu se împlinise încă.
Ei căutau să îl omoare și pe Lazăr, căci tot mai mulți din popor avuseseră ocazia să vadă prea multe minuni și să audă prea multe mesaje cu autoritate astfel încât să fie convinși că El este Hristosul, doar cei ce ar fi trebuit să ăndrepte poporul spre El nu Îl recunoșteau, și chiar dacă ar fi făcut-o, cum au și făcut unii de fapt, nu voiau să renunțe la slava oamenilor, de dragul slavei lui Hristos.
Ascultă și tu mai multe despre aceste subiecte în podcastul de astăzi.